,

Tot ceea ce nu știi despre desenul copilului tău

Când un copil desenează o imagine, iată ceva ce se poate întâmpla cu ușurință:

– Ce imagine frumoasă! Ce desenezi?

Copilul se vede întrerupt din joaca sa cu pensula și culoarea, privește adultul (poate mama, tatăl, profesorul său …) și e posibil să nu știe cum să răspundă.

– Este un soare? Ce soare frumos! Și aceasta este o casă? – insistă adultul arătând, de ce să nu o spunem, un interes forțat.

Copilul dă din cap, dorește să-l țină pe adult fericit. Și asta pentru că a învățat la vârsta de trei ani că, obținând recunoaștere de la adulți, înseamnă că va avea o viață mai ușoară.

– Dar casele au ferestre, nu crezi că lipsește vreo fereastră? Uită-te la această casă din poveste, vezi? Are două ferestre, care sunt ca două pătrate, știi cum să le desenezi? (…).


Referinte: Articolul original este scris de o mamă din Spania, profesor și psihologist Aguamarina.
Blogul ei oferă o alternativă – mai conectată și respectuoasă – despre mame, creșterea copiilor și educație,
iar în 2015 a câștigat premiul pentru cel mai bun blog din Spania. 

Traducerea este realizată de echipa Painting Room București


Pierderea manifestării spontane

Iată cum, cu o intruziune continuă a adultului în jocul copilului de a desena, vine o zi când copilul aleargă rapid pentru a arăta desenul unui adult, deoarece se așteaptă să primească atenție și recunoaștere, vrea să se ridice la nivelul așteptărilor adultului. Și când se întâmplă acest lucru, putem spune că am distrus manifestările spontane. Deși poate părea o exagerare, nu este: am distrus jocul spontan cu Tracés (*).

Această situație pe care tocmai am descris-o nu este decât o situație zilnică pe care orice copil o poate întâlni acasă cu părinții, la școală, în cadrul unei activități extra-curriculare sau la un loc de joacă…

Și mă întreb, ce facem? Hai să lăsăm copiii să deseneze și să picteze în pace!

Un copil nu desenează pentru a căuta plăcerea în exterior. Copilul nu creează, nu generează opere în sensul artistic al cuvântului, nu desenează pentru a comunica sau pentru a ne arăta ceva, ci dă ascultare unei necesități interioare inepuizabile determinată de programul său genetic.

Copilul nu desenează pentru a comunica, nici pentru a ne arăta nouă ceva, ci desenează pentru a crea o lume care este a lui, doar a lui, liberă.

Și orice intruziune externă a unui adult distruge această lume interioară a unui copil. Iată și explicația …

Munca lui Arno Stern referitoare la desenul copiilor

Cu câteva luni în urmă, a căzut în mâinile mele această carte a lui Arno Stern (da, tatăl lui André Stern) și trebuie să spun că m-a fascinat, m-a uimit și impresionat.

De atunci nu am încetat să investighez munca lui, am ascultat prelegeri filmate pe care le-a făcut în întreaga lume și pot spune că este o persoană care a petrecut 70 de ani dedicându-se studiului desenului copiilor. O persoană care a văzut mii și mii de copii desenând (din diferite culturi și rase) își poate permite să formuleze o teorie cu o bază care pentru mine este validă și fiabilă și care este, de asemenea, studiată și demonstrată științific.

Și atunci când observi același lucru, cu oameni diferiți în locuri diferite, în momente diferite, din nou și din nou, poți formula o teorie. Este diferit față de alți autori foarte cunoscuți, care au creat teorii controversate, așa cum este cazul lui Freud și a psihanalizei sale, deși el a văzut aproximativ patruzeci de pacienți în toată viața sa.

După ce a studiat și a analizat mii de desene ale copiilor, Arno Stern a ajuns la următoarea concluzie: copilul desenează condus de o necesitate interioară care este guvernată de un cod universal, pe care l-a denumit Formulațiune.

Și Formulațiunea nu se reproduce, nu copiază realitatea, ci urmează un cod care este același pentru toate ființele umane. Astfel, toți copiii încep întotdeauna să deseneze aceleași Figuri Primare care nu pornesc prin mâzgăleli, ci cu giruli (*) și puncte.

Insă, educând-ne copiii pentru a produce o lucrare frumoasă, care să fie demnă de atenție, contribuim la anularea Formulațiunii. Este ca și cum am săpa într-un sit arheologic fără însă a cunoaște comorile valoroase ce sunt ascunse acolo.

Înțelegerea teoriei Formulațiunii

Dacă ești interesat de desenul copiilor, te sfătuiesc să-l citești pe Arno Stern (link), scrisul este fluid și cărțile sunt ilustrate cu multe desene și fotografii. Dar, pentru a continua, voi face un scurt rezumat al Formulațiunii.

Formulațiunea se alimentează din memoria noastră organică.

Memoria organică este acea parte ignorată a trecutului nostru, în care păstrăm amintiri despre copilăria noastră timpurie, inclusiv experiențele, senzațiile, sentimentele din timpul vieții noastre prenatale (în pântecele mamei noastre), care nu dispar, ci pătrund și sunt reținute în acest depozit separat.

Ceea ce numim “Tracés” este o manifestare firească a acestei amintiri, este o modalitate de a o exprima (aproape singura) și se dezvoltă fără o influență externă, este un sistem autonom și universal.

Figuri Primare si Obiecte Imagini

“Tracés” pe care copilul le face pe o foaie aparțin trecutului său, dincolo de memorie, urmând un cod genetic care este același pentru toate ființele umane. Și acesta este modul pe care îl are pentru a le exprima.

Astfel, un copil începe să deseneze giruli și puncte, pe care le repetă și le tot repetă, într-un joc foarte plăcut, după care apare în desenul lui o Figură Circulară. După aceea apare o Imagine Radiantă (pe care o numim imediat “Soare”) după ce copilul a făcut atât de multe Figuri Circulare.

Și de acolo apare Șira Spinării, care este complementul ei, adică atunci când începe să tragă o linie orizontală și una verticală care trece peste ea.

Încetul cu încetul, încep să apară și alte Figuri Primare: de la giruli la picătură, de la picătură la triunghi, care este înrudit cu pătratul, … și așa mai departe.

Source: Arno Stern – I Bambini senza età

Copilul se joacă mult timp cu Figurile Primare, exersează cu ele toate resursele, le creează, le descoperă, în același timp descoperind și explorând lumea. Fiecare descoperire creează noi descoperiri și, astfel, creează lumea sa proprie.

Și când apar unele Figuri Primare (cum ar fi triunghiul), încep să apară Obiectele Imagini deoarece triunghiul se regăsește în casă, în personaje, în copac, în barcă… Dar aceste decizii de a include triunghiul într-un obiect nu sunt raționale, ele provin din acea necesitate organică, atâta timp cât permitem Formulațiunii să se manifeste.

După ce am citit cartea lui Arno Stern, primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă uit peste desenele păstrate de la fata mea și am fost impresionată: toate figurile primare pe care Arno le descrie în carte, fenomenele repetiției, toate erau acolo! Imaginea Radiantă, linia verticală și cea orizontală, Figurile Circulare, punctele …

Ah, punctele!! primele creații ale ei erau mici puncte!

Când avea doar doi ani și i-am oferit pentru prima dată o pensulă, ea abia făcea câteva puncte mici de culoare. Și mi s-a părut atât de amuzant, încât am cumpărat o pânză mare și în fiecare zi îi dădeam o culoare diferită. Astfel a învățat numele culorilor și a creat un tablou pe care l-am avut agățat mult timp în biroul meu, iar acum se află în atelierul meu.

Dar apoi a venit acest moment când a început să se joace într-un mod diferit, făcând Imagini Circulare și Giruli… Ceea ce mi s-a părut fascinant.

Cum ar trebui adulții să abordeze desenul copilului?

După ce a descoperit acest lucru, cum ar trebui un adult să se comporte față de desenul copilului? Iată câteva recomandări de la Arno Stern pe care e nevoie să le cunoaștem:

1. Respectăm

Nu impunem nimic copilului, ne punem în acord cu nevoile lui.

2. Eliminăm judecățile pe care le exprimăm față de desene:

I-ați spune unui copil care se preface că este un pilot în fața unui ventilator ceva de genul?

“Acesta este un ventilator, este pentru mișcarea aerului și pentru răcirea acestuia. Tu nu ești un pilot! Pentru a pilota un avion este necesar să știi multe lucruri pe care încă nu le poți înțelege!”

Așadar să nu judecăm și să nu interpretăm nici desenele lor.

3. Nu le cerem să explice ce au desenat

Întrebările tipice care trebuie evitate: Ce ai desenat? Ce este asta? Ce ai vrut să reprezinți? Este un copac? O floare?

Adesea o facem cu o bună-intenție, pentru de a ne arată interesul față de ceea ce fac. Pentru Arno, aceasta este o scuză ipocrită și, de fapt, în realitate, dorim să arătăm copilului superioritatea noastră. Oricare ar fi intenția, în mintea copilului se însămânțează ideea că scopul desenului este acela de a comunica ceva și învață să deseneze în felul în care adultul dorește.

Schimbăm “desenează-mi ceva frumos” cu “hai sa ne jucăm desenând“. În caz contrar, copilul în loc să se joace cu “Tracés” și culoarea, el va satisface așteptările adultului. Copilul internalizează ideea că desenează pentru ceilalți și că poate face asta într-un fel corect sau greșit.

4. Rămânem însoțitori

Să fim martori ai Formulațiunii, care este ca o sămânță care germinează dacă găsește condițiile optime. Elimină tot ce dăunează jocului de a picta și a desena, încurajând “Tracés” naturale și libere.

Jocul Picturii ar trebui să fie liber, fără restricții, fără subiecte și comentarii și în condiții bune. Cu culori și materiale de calitate și într-un spațiu liniștit, fără mișcare, zgomot. Iar dacă nu avem acces la materiale bune, simplele pixuri negre cu bilă și foi albe pot fi începutul.

Mesajul lui Arno Stern este clar: împiedicarea Formulațiunii la un copil îi va marca toată viața. A o putea exprima, îi va permite eliberarea energiilor sale și îl va duce la transformarea într-o ființă echilibrată.

“Adultul are puterea de a distruge jocul spontan al copilului. Și face abuz de această putere, în mod voluntar sau inconștient, cu ideea că face asta pentru binele acestuia. Însă, în schimb, provoacă pagube, de cele mai multe ori, ireparabile. Copiii ar trebui să aibă dreptul de a trăi Formulațiunea prin Jocul Picturii.” – Arno Stern

(*) Note:

  1. Tracés: (Fr. Trace, It. Traccia, Ge: Spur) – reprezintă urma lăsată cu pensula pe foaie
  2. Giruli: mici “vârtejuri” (vezi Foto)

 


Descoperiti mai multe despre Arno Stern si Jocul Picturii in Atelierul Painting Room Bucuresti (contact)!

 

0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *