,

Closlieu, studioul de pictură în care ești liber

Closlieu – un loc separat de regulile prea des întâlnite în lumea din jur, în care oamenii își pot crea propriul drum, își pot explora liber spontaneitatea fără a se gândi la opiniile celorlalți, fără a se judeca și fără a simți presiunea așteptărilor – fie de la ei înșiși sau de la ceilalți.  Am mers în provincia Varese din Italia, în Tradate, un exista un astfel de Closlieu – unul dintre atelierele de pictură și expresie create după metoda lui educatorului german Arno Stern.

de Sara Capurso, publicat in  ITALIACHECAMBIA.ORG, 29 ianuarie 2019

Traducere și adaptare: painting-room.ro

 

Există un loc în care toată lumea își poate da frâu liber exprimării, prin Jocul Picturii. De fapt, exista mai multe locuri – Closlieu se găsește în multe colțuri ale Europei, însă eu l-am ales pe cel din Tradate. Într-un astfel de loc nu am găsit să intru decât pe vârfuri, atentă fiind să nu tulbur liniștea camerei în care spiritul liber, lipsa competiției, a judecății plutesc în aer și se combină pe foile albe așternute pe pereții pictați în culori.

Aici nu există competiție, judecăți, interpretări, ci doar libertatea exprimată printr-o foaie imaculată și culori vii.

 

Closlieu” înseamnă “loc protejat” (fr. clos – inchis, lieu – loc) și nu ar putea descrie mai bine sentimentul pe care îl ai când intri în această cameră, separată de exterior de o perdea. De îndată ce intri, un curcubeu de culori te întâmpină, amestecându-se și suprapunându-se pe plăcile de lemn care acoperă complet pereții. Efectul minunat este dat de foile care sunt prinse pe pereți, permițându-le participanților să picteze liber, în picioare, și să își aleagă locul unde să își așeze foaia. Dacă nu ar fi o cameră, ar putea foarte bine să fie interiorul unei grădini secrete în care este natural să te liniștești, să nu simți nevoia de a vorbi, mai ales despre desenele de pe pereți, și să îți lași sentimentele de pace și liniște să vină.

Painting Room

Suntem întâmpinați de Juana, Sara și Antonella, trei femei care, zâmbind, ne spun că au devenit din participant, facilitatori ai Jocului Picturii – cu alte cuvinte, au urmat cursuri oferite chiar de Arno Stern pentru a deveni Practician sau Servant – cel care este prezent în camera Closlieu pentru a facilita Jocul Picturii, a îi servi pe participanți cu ce au nevoie – foi, pioneze pentru a prinde foile de pereți, apa, culoare, orice pentru ca ei sa se poată concentra numai pe actul picturii.

 

Culorile Arno Stern au miros dulce, de prăjituri și sunt pastelate, sunt deosebite, invită la visare – iar poveștile femeilor despre experienta lor cu Jocul Picturii îmi aduc aminte de aceste culori dulci. Fiecare împărtășește o nuanță diferită a ceea ce Closlieu a fost și a devenit pentru ele, despre modul în care trăiesc, observă și conduc Jocul Picturii fără a interfera în niciun fel cu participanții.

 

Aceasta este una din caracteristicile fundamentale ale unui Closlieu: nimeni nu judecă, nu își exprimă părerile despre picturile celuilalt.

 

Grupurile sunt de vârste mixte, oricine poate participa, nu este un curs de pictură sau o clasă împărțită pe niveluri. Întâlnirile se desfășoară o dată pe săptămână, timp de aproximativ o oră și jumătate, pe perioada anului școlar, în grupuri eterogene de până la 15 persoane, iar participanții sunt de toate vârstele fără a exista concurență sau competiție. Aici contează doar individul.

 

Când am ajuns în fata clădirii, am observat că afară era un părinte care își aștepta copiii. Este important ca părinții sa aștepte afară, după cum am aflat: aceasta le permite copiilor să se exprime fără a fi influențați din exterior – de părerea mamei, tatălui, a unui profesor, așa cum se întâmplă adesea în viața de zi cu zi.

 

Specific pentru familii este că părintele și copilul pot picta împreună, dar nici unul dintre ei nu interferează în exprimarea celuilalt, iar dacă este necesar, singurul punct de referință este Servantul.

 

familie in Painting Room

În interiorul Closlieu se poate vorbi, dar nu despre propria pictură, deoarece respectul față de ceea ce se pictează este absolut și trebuie protejat de opiniile celorlalți. Servantul ‘conduce’ jocul în cel mai delicat mod posibil, creând condițiile ideale pentru ca participantul să poată picta fără distragere. Acest lucru necesită o atenție deosebită față de participanți și față de nevoile lor. Un exemplu? Dacă Servantul observă că o persoană întâmpină dificultăți în a picta pe partea de sus a foii, se va apropia de participant cu un mic scaun sau o scăriță, astfel încât participantul să continue să se exprime spontan fără nicio întrerupere, să continue să fie cu adevărat transportat în lumea sa creativă prin pensule și culori.

Valentina – Servant Jocul Picturii

După cum afirmă Arno Stern, “deoarece este servit, copilul nu este niciodată distras din impulsul său creativ; el se poate concentra în totalitate pe propria exprimare. Bineînțeles, nu se face nicio diferență între cei mici și cei mari, astfel cu toții se simt luați în serios și se bucură de atenția Servantului, căruia nu-i scapă nimic”.

 

Există și un mic ritual care precede Jocul Picturii: echiparea cu un șorț, luatul unei foi goale cu 2 mâini, alegerea unui perete pe care să o poziționeze, perete pe care Servantul va fixa foaia cu pioneze. În centrul camerei există o paletă cu 18 culori naturale fiecare cu câte un pahar de apă și trei pensule, toate la dispoziția participanților.

 

“Aici – ne spun servanții – învățăm respectul pentru noi înșine și pentru alții, ne îmbogățim continuu prin senzații care nu sunt interpretate, dar sunt libere să curgă în fiecare dintre noi”. Cu alte cuvinte, în interiorul acestei camere, toate emoțiile și senzațiile sunt protejate.

 

Picturile nu sunt luate acasă – pentru a le feri de judecata celorlalți, însă fiecare participant are propriul dosar în arhiva atelierului pe care o poate consulta după o perioada pentru a își observa evoluția. Picturile nu trebuie terminate neapărat în fiecare sesiune – ele se pot continua de la sesiune la sesiune dacă participantul își dorește acest lucru.

 

O întrebare care ar putea apărea după aceste descrieri este dacă Jocul Picturii este un fel de terapie prin artă. Răspunsul este că nu acesta este scopul – Arno Stern spune:“Nu există nimic de vindecat”.

Arno Stern

 

Desigur, în decursul mai multor astfel de sesiuni, se pot manifesta mai multe senzații, emoții și descoperiri – acesta este locul ideal pentru a le lăsa să vină, a le asculta în liniște, a le lăsa să se exprime fără a fi nevoie să le împărtășim în interiorul sau exteriorul Closlieu-lui.

 

Cu toții am fost obișnuiți să interpretăm ceea ce desenăm. Din primii ani ai vieții am fost întrebați: ce reprezinta acel cerc sau acel pătrat?

 

Am fost învățați să le transformăm în ceva, ceva din realitatea de zi cu zi: un soare, o casă…apoi, ce desenam era expus pentru ca ceilalți să interpreteze, să ne complimenteze, să ne…valideze.

 

In Closlieu toate acestea nu există: desenul rămâne ca atare fără a fi nevoie să ii fie dat un sens. In schimb, ceea ce contează este starea de bine.

 

Closlieu există în peste 200 de locuri ca și cel din Varese, și porțile le sunt deschise celor care vor sa își ofere un moment doar cu ei, fără nici o condiționare externă și departe de frenezia cotidiană.

 

Intra și tu în acest colț al exprimării libere – acum Closlieu există și în România: Painting Room București vă așteaptă.

Painting Room

0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *